Vreau sa dorm. Taceti !!!!!!

O masa prea mare
Pentru o camera asa mica,
Un suflet prea mic
Pentru o camera asa mare.

Simti ca esti inutil,
Si tipi de nervi;
La tine!
Te-opresti, sa te gandesti
De ce-ai tipat;
Si nu mai stii.

Acum ti-e bine...

Adormi, si simti ca esti inutil.

Dormi intr-un pat prea mic
Pentru o camera asa de mare,
Si ai un suflet mare
Pentru a incapea intr-o camera asa de mica.

Daca ar fis sa pun un titlu ar fi [...oameni]

Despre ce sa scriu?, despre muzica?, despre frumos?, despre Aurelian sau Mihaela, ...sau despre tine!?
Tu dormi trista, cel putin asa spui. Si te cred. L-ai ascultat cum canta. Am ascultat si eu. Si pe mine m-a intristat.

Am franturi de sperante, vise destramate, idei topite, ganduri framintate.
Despre tine...

Oare cine esti tu?

"Chiar si-atunci cand imi vorbesti / Sint ca iubesc tacerea ta!"
E frustrant sa vrei sa vorbesti despre ceva dar sa nu poti. E dureros sa simti o durere infinita si sa nu poti tipa. E trist sa nu ai cui sa spui ca vrei sa tipi ca sa scapi de durere si ca vrei sa vorbesti ca sa scapi de frustrare.

E obositor sa te gandesti la toate.
E tarziu ca sa mai ai o sansa.

Nu ai curaj, nu ai idei... te legi de trecut si speri ceva. Nici tu nu stii ce. Oricum nimic nu are logica. Si tu iti pierzi mintile.

Nici nu mai stiu la ce persoana am scris.
Ma vei scuza.

zzzzz..........

When I hear that something/
I want to hold your hand.

Nu trebuie mai mult

The trouble with love is...

A fost si ziua lui Valentin.
Anul asta am observat ceva ciudat. Nu stiu daca e legat de varsta sau si-a revenit putin romanu' dar parca nu a mai fost asa de mare agitatie. Reclamele nu au mai vorbit doar de Valentine's Day ci si de Dragobete, pupicii nu au mai zburdat prin baruri, baloanele au ramas la tarabele lor.
In fine, Valentine's Day, Dragobete sau cum vreti sa-i mai spuneti, undeva prin periaoda asta, cand simte aer de primavara, tot omul isi aduce aminte ca are pe cineva drag. Si in spiritul cupidonesc mi-am desfacut si eu o bere si o punga de chipsuri si am vazut un film: Wimbledon. Ce sa spun, frumoasa iarba. In caz ca nu stiti, este vorba de tenis, cel putin ca promotor al povestii.
El, un tenismen mediocru, ajuns la un pas de retragere, dar cu un accent de 5 o'clock si cu ochi de un albastru google nimereste printr-o eroare de la receptie in camera ei. Ea (Kirsten Dunst), cu zambet care nu te lasa in pace sa scrii un articol in blog, si intr-un rol care o obliga sa se arcuiasca mai ceva ca Spiderman.
Si aici fac pauza ca sa termin de vazut filmul...
Urmeaza mult bla bla, ea pierde, el castiga turneul, ea pleaca, apoi revine...

In final e simplu: ea e motivul pentru care el merge mai departe. Si undeva in film daca veti fi atenti veti auzi: "This year's love had better last". E un mesaj bun pentru un inceput de an, de primavara, de dr..............
Noapte buna!